Trubadura: Ioana Butnăraşu îi bucură pe orădeni, cântând la chitară în pasajele subterane ale oraşului (VIDEO)

Trecând prin pasajele subterane ale oraşului, mulţi orădeni s-au întrebat, cu siguranţă, cine e tânăra delicată care, folosindu-se de o chitară şi de vocea puternică, dă culoare cenuşiului acestor goluri de sub şosele.

Este Ioana Butnăraşu, o orădeancă de 26 de ani care se declară fericită cântând pentru trecătorii necunoscuţi. Ar putea s-o facă în pub-uri sau pe scenele unor festivaluri, dar preferă străzile. "Aici mă simt liberă", explică ea.

Şcoala, pe primul loc

De doi ani, orădenii care folosesc pasajele subterane o pot vedea, dar mai ales asculta pe Ioana Butnăraşu. Cu alura unei fete cuminţi, dar cu o voce puternică, tânăra atrage rapid atenţia. Nu cântă pentru bani, ci pentru că aşa îi place. "Ca să fac bani, mă duc la muncă", spune fata. Lucrează la o firmă de transport unde face de toate, de la treburi de secretariat la programarea unor livrări ori redactarea de contracte.

Absolventă de Drept şi de Pedagogie, facultăţi pe care le-a urmat în paralel la Oradea şi la Cluj, Ioana e convinsă că doar muncind serios va avea un viitor fără griji. "Mi-a plăcut întotdeauna şcoala şi am încercat să cred în educaţie, sperând că asta va face diferenţa între un bogat şi un sărac".

Chiar dacă îi place munca de la birou, tânăra mărturiseşte însă că cea mai fericită se simte pe stradă, unde cântă melodii ale unor artişti cunoscuţi sau scrise de ea însăşi

"Nu cerşesc"

Ioana a cântat prima oară pe stradă în urmă cu cinci ani, pe când locuia în Cluj. Îşi dorea să participe la un show televizat, dar nu îndrăznea să se înscrie. "Nu cântasem niciodată în faţa unor necunoscuţi şi nu ştiam la ce feedback să mă aştept". Într-o zi, plimbându-se pe străzi cu chitara la ea, i-a venit ideea să se aşeze pe o bancă şi să înceapă să cânte. "La început, am cântat încet, abia mă auzeam. Când am văzut că oamenii se opresc şi îmi zâmbesc, am prins curaj", povesteşte Ioana.

Zile la rând a ieşit la cântat, dar nu i-a mărturisit asta nici măcar iubitului ei. "Nu aveam încredere în mine, nu ştiam exact cum să mă simt". Reacţiile bune din partea trecătorilor au convins-o că nu are de ce să-i fie ruşine. Mai mult, a prins curaj şi a deschis husa chitarei, pentru ca trecătorii să nu-i mai lase banii pe jos. "Nu cerşesc, e artă stradală", explică ea.

Clandestină

Revenită la Oradea, Ioana şi-a dorit să cânte şi pe străzile oraşului natal, fiind curioasă cum vor reacţiona trecătorii. Ca să nu aibă probleme cu autorităţile, întâi s-a dus la Primărie, să-şi ia autorizaţie. "M-am dus încrezătoare, pentru că la Cluj am primit pe loc şi gratuit o autorizaţie pe un an. Mă aşteptam ca la noi să fie la fel, dar m-am înşelat", spune ea.

A aflat că în Oradea astfel de autorizaţii nu se eliberează decât pentru o anumită zi şi un anumit interval orar, taxându-se totodată suprafaţa domeniului public ocupată. "Le-am spus că eu am un job, că nu ştiu exact când pot să ies la cântat şi că mi-ar fi mai uşor să am o autorizaţie pe un an, ca la Cluj. Mi s-a răspuns că nu se poate, că asta e cerşetorie mascată", povesteşte fata.

Deşi dezamăgită, nu s-a dat bătută. Pentru zilele în care ştie sigur că are timp să iasă la cântat, îşi scoate autorizaţie, dar de cele mai multe ori cântă clandestin în pasajele subterane, ca să nu fie prea uşor reperată de poliţişti. "În pasaje chiar îmi place mai mult, e perfectă acustica".

Făuritoare de zâmbete

Cântând printre trecători, Ioana se simte în largul ei. Îi place când oamenii se opresc, când îi povestesc vreo amintire ori când, pur şi simplu, o felicită. "Un domn mi-a spus că i-am amintit de o vacanţă la Paris, unde vedea mereu cântăreţi pe stradă. Un altul vine mereu la mine cu bomboane mentolate, pentru voce", povesteşte tânăra.

Cel mai mult îi place când vede că orădenii îşi schimbă mimica ascultând-o: coboară în pasaje îngânduraţi, cărând plase cu cumpărături, dar când trec pe lângă ea, măcar pentru câteva secunde, se destind. "Sunt unii care îmi aduc flori ori mâncare, alţii îmi oferă bani sau doar zâmbete". Fata recunoaşte că i s-a întâmplat să fie surprinsă de dărnicia unor trecători, care i-au lăsat 100 sau chiar 200 de lei.

Strada, scena mea

Ioana a cântat şi prin pub-uri, dar spune că preferă oricând străzile, unde se simte dezinhibată şi are publicul asigurat. "Eu nu sunt un nume în muzică, nu vine nimeni undeva ca să mă asculte pe mine. Am avut un concert într-un pub unde a fost prezent doar iubitul meu. Am şi refuzat onorariul la final", mărturiseşte ea.

Oricum, n-a renunţat la visul de a participa la un show de talente, cu speranţa că într-o zi va ajunge cunoscută. Nu a decis încă la care concurs să-şi încerce norocul, nici când. Până atunci, strada îi rămâne un punct de lansare. La urma urmei, cine ştie cine o va remarca, într-o bună zi, chiar pe stradă?...

Vezi, în clipul de mai jos, cum sună vocea tinerei!